duminică, 2 iulie 2017

Ce este credinţa?

Cred că este foarte potrivit ca la început de drum să scriu despre ce este credinţa şi ce înseamnă aceasta? Pentru mulţi, credinţa înseamnă ceva palpabil şi nu puţini sunt care nu cred, până nu văd. Dar ce fel de credinţă este aceasta? Nici măcar nu mai poate fi numit "Credinţă." Am ales din dicţionarul limbii române câteva definiţii. Credinţa înseamnă a crede în adevărul unui lucru sau convingere, siguranță, certitudine. Încredere deplină în adevărul unui lucru; convingere adâncă. Speranță sau nădejde. Faptul de a crede. Părere, opinie, convingere. Convingere religioasă. Siguranță, certitudine, încredere. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri. Persoană pe care te poți bizui. Cineva în care poți avea încredere; a te încrede în cineva; a te bizui pe cineva.
Nu există om pe faţa Pământului, care să nu aibe propriile comvingeri şi un punct de vedere despre această viaţă. Fiecare are o părere personală acumulat în timpul vieţii, influenţat de alţii sau prin formarea caracterului. Unii vor crede într-un fel, alţii în alt fel, dar nu vei găsi un om să spună că el nu crede în nimic. Întrebarea cu care te provoc pe tine azi este: ai tu certitudinea şi convingerea adâncă în lucrurile în care crezi? Poţi tu aduce dovezi cu privire la credinţa ta? Eşti tu sigur că în tot ceea ce crezi, este Adevărat? Unii cred că nu există Dumnezeu. Alţii cred că există Dumnezeu şi Lui datorăm existenţa noastră. Poţi tu dovedi că nu există Dumnezeu? Sau poţi tu aduce dovezi şi să certifici că există Dumnezeu? Fii sincer cu tine însuţi. Ai doar aceste două variante. Este crucial, ce atitudine ai faţă de aceste întrebări. De ea poate depinde soarta ta.
Este o zicală în româneşte cu care unii se înşeală pe ei înşişi dar şi pe alţii spunând: crede şi nu cerceta! Oare? Adică vine cineva la mine şi îmi spune să cred orbeşte pentru că aşa au crezut părinţii şi neamul meu? Fără să verific? Să cred pentru simplul fapt că aşa zice lumea? Să cred pe cei care în numele ştiinţei (numiţi pe nedrept oameni de ştiinţă), aduc argumente ştiinţifice, pe care le schimbă la intervale de timp odată cu noi descoperiri, spunându-mi că "aşa" a luat fiinţă tot ce există? Să nu mă înţelegi greşit. Tot respectul pentru lucrurile bune descoperite de cercetători, care pot fi de folos omului. Însă este absurd să vină să-mi spună că sunt un accident. Să-mi spună că m-am născut întâmplător în această lume. Să-mi spună că tot ce există, a luat fiinţă de la sine.
Cuvântul Lui Dumnezeu (Biblia) spune următoarele despre credinţă: "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută." (Evrei 11,1-6) 
Cum defineşte Cuvântul Lui Dumnezeu credinţa? Credinţa este o încredere neclintită, adică eşti atât de puternic ancorat în convingerea ta, încât nimic şi nimeni nu te poate dărâma. În ce fel de lucruri îţi pui speranţa? Îţi pui speranţa în promisiuni, care nici măcar nu sunt palpabile cu simţurile noastre. INTERESANT! Lumea exact invers defineşte credinţa şi exclude categoric pe Dumnezeu. Te bazezi pe om sau te bazezi pe Cuvântul Lui Dumnezeu? Oare cine e mai înşelător? Lumea tocmai prin intelectuali şi prin raţiune vor să explice totul, dar este un instrument numit "credinţă" fără de care nu pot pricepe misterele creaţiei, oricât s-ar strădui ei. Prin credinţă ajungem să cunoaştem, că lumea a fost făcut din lucruri care nu se văd în timp ce aceştia nu pot pricepe, oricât de deştepţi ar fi. Mai mult,doar prin credinţă poţi fi plăcut Celui Ce te-a creat şi cine Îl caută Îl găseşte. Nu este la fel cu cei care Îl neagă pe Dumnezeu. E ca şi cum ţi-ai nega părinţii, care te-au conceput. Nu tot ce există poate fi explicat, oricât s-ar strădui ei şi nu pot fi plăcuţi Lui Dumnezeu tocmai din pricina că n-au o credinţă adevărată. Despre cei ce au crezut în Dumnezeu în trecut, istoria vieţii lor ne stau ca mărturie din care putem învăţa multe. Credinţa este o alegere, dar nu orice credinţă e adevărată. Voi aduce suficiente dovezi în legătura cu credinţa adevărată, numai cine citeşte să ia seama.